TĂRIȘÓR, -OARĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricei. ♦ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor.

TĂRIȘÓR, -OÁRĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricel. ◊ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor.

TĂRIȘÓR, -OÁRĂ, tărișori, -oare, adj. Tăricel. O briză tărișoară de la nord-est umfla pînzele. TUDORAN, P. 357.

tărișór adj. m., pl. tărișóri; f. tărișoáră, pl. tărișoáre

tărișór adj. m., pl. tărișóri; f. sg. tărișoáre, pl. tărișoáre

TĂRIȘÓR adj., adv. 1. tăricel. (O pâine cam ~oară.) 2. repejor. (Un vânt cam ~.)

TĂRIȘOR adj., adv. 1. tăricel. (O pîine cam ~.) 2. repejor. (Un vînt cam ~.)