tărca definitie

2 intrări

10 definiții pentru tărca

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).
TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).
TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A trage dungi colorate (pe un fond de altă culoare), a vopsi în culori variate; a dunga, a varga, a împestrița; p. ext. a păta.
tărcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărcheáză
tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză
TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța.
A TĂRCÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat
A SE TĂRCÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat
TĂRCA vb. 1. a dunga, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.) 2. a (se) bălța. (Ce te-ai ~ așa?)
Tărc/a, -an, -ău, -ea v. Tarca 1 – 3, 6 -8.

tărca dex

Intrare: tărca
tărca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Tărca
Tărca