tărăgăială definitie

13 definiții pentru tărăgăială

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.
TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.
TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.
TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăiálă (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.
tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli
tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli
TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.
Tărăgăneală ≠ grabă
tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.
trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.
TĂRĂGĂNEA s. tărăgănare, tergiversare.

tărăgăială dex

Intrare: tărăgăneală
tărăgăială
tărăgăneală substantiv feminin