11 definiții pentru tărăbuțe
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe,
s. f. (
Reg.) Bagaj, catrafase, calabalâc. –
Tarabă +
suf. -uță.
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe,
s. f. (
Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. –
Tarabă +
suf. -uță.
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe,
s. f. (De obicei la
pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.
tărăbúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tărăbúței;
pl. tărăbúțe
tărăbúță s. f., pl. tărăbúțe TĂRĂBÚȚĂ s. v. cotigă, teleagă. TĂRĂBÚȚE s. pl. v. bagaj. tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].
tărăbúțe f. pl. (dim. d. tarabă, adică „marfă de pe tarabă”). Munt. ș. a. Catrafuse. – Și
tărtăbuțe (Bz.) și
teleúțe (Olt.) și
tiliuțe (Ml. rev. I. Crg. 7, 265).
tărăbuță s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ. tărăbuțe s. pl. v. BAGAJ. Tărăbuțe dex online | sinonim
Tărăbuțe definitie
Intrare: tărăbuță
tărăbuță substantiv feminin