tărânc definitie

5 definiții pentru tărânc

TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.
TĂRÎ́NC, tărînci, s. m. Fiecare dintre cele două lanțuri sau frînghii cu care se leagă chilna de coșul căruții.
tărấnc (reg.) s. m., pl. tărấnci
tărânc s. m., pl. tărânci

tărânc dex

Intrare: tărânc
tărânc substantiv masculin