TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.

TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.

TĂRÎ́NC, tărînci, s. m. Fiecare dintre cele două lanțuri sau frînghii cu care se leagă chilna de coșul căruții.

tărấnc (reg.) s. m., pl. tărấnci

tărânc s. m., pl. tărânci