Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru tărânc

TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.
TĂRÎ́NC, tărînci, s. m. Fiecare dintre cele două lanțuri sau frînghii cu care se leagă chilna de coșul căruții.
tărấnc (reg.) s. m., pl. tărấnci
tărânc s. m., pl. tărânci

tărânc definitie

tărânc dex

Intrare: tărânc
tărânc substantiv masculin