tărâțare definitie

2 intrări

12 definiții pentru tărâțare

TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.
TĂRÂȚÁRE, tărâțări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se tărâța și rezultatul ei; cojire, jupuire. – V. tărâța.
TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.
TĂRÂȚÁRE, tărâțări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se tărâța și rezultatul ei; cojire, jupuire. – V. tărâța.
TĂRÎȚÁRE, tărîțări, s. f. Cojire, jupuire. Furia căldurii... trupului scade și să alină cu ieșirea petelor și... să potolește de tot cu jupuirea și tărîțarea lor. PISCUPESCU, O. 261.
!tărâțá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se tărâțeáză
tărâțáre (pop.) s. f., g.-d. art. tărâțắrii; pl. tărâțắri
tărâțáre s. f., g.-d. art. tărâțării; pl. tărâțări
TĂRÂȚÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
TĂRÂȚÁRE s. v. cojire, descuamare, descuamație, jupuire.
tărîța vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.
tărîțare s. v. COJIRE. DESCUAMARE. JUPUIRE.

tărâțare dex

Intrare: tărâța
tărâța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tărâțare
tărâțare substantiv feminin