7 definiții pentru tăpălagă
TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi,
s. f. (
Reg.)
1. Încălțăminte mare și grosolană. ♦ Picior, mare, deformat.
2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. –
Cf. magh. talpalló. TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi,
s. f. (
Reg.)
1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat.
2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. –
Cf. magh. talpalló. TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi,
s. f. (Regional; și în forma tălpălagă)
1. Încălțăminte mare, urîtă, greoaie, grosolană. ♦ Picior mare, deformat.
2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. Ca să nu i se cunoască a doua zi urma încotro l-au dus, au încălțat pe bou în tălpălăgi și au venit cu el acasă. SBIERA, P. 254. – Variantă:
tălpălágă s. f. tăpălágă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. tăpălắgii;
pl. tăpălắgi
tăpălágă s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi TĂPĂLÁGĂ ~ăgi f. înv. Înfășurătură la picioarele vitelor furate (pentru a nu se vedea urmele). /cf. ung. talpalló TĂPĂLÁGĂ, b. (16 B IV 61); Tapalagă, F., munt., act., < subst. tălpălagă (încălțăminte groasă). Tăpălagă dex online | sinonim
Tăpălagă definitie
Intrare: tăpălagă
tăpălagă substantiv feminin