tăpălagă definitie

7 definiții pentru tăpălagă

TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ♦ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.
TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.
TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Regional; și în forma tălpălagă) 1. Încălțăminte mare, urîtă, greoaie, grosolană. ♦ Picior mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. Ca să nu i se cunoască a doua zi urma încotro l-au dus, au încălțat pe bou în tălpălăgi și au venit cu el acasă. SBIERA, P. 254. – Variantă: tălpălágă s. f.
tăpălágă (reg.) s. f., g.-d. art. tăpălắgii; pl. tăpălắgi
tăpălágă s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi
TĂPĂLÁGĂ ~ăgi f. înv. Înfășurătură la picioarele vitelor furate (pentru a nu se vedea urmele). /cf. ung. talpalló
TĂPĂLÁGĂ, b. (16 B IV 61); Tapalagă, F., munt., act., < subst. tălpălagă (încălțăminte groasă).

tăpălagă dex

Intrare: tăpălagă
tăpălagă substantiv feminin
Intrare: Tăpălagă
Tăpălagă