Dicționare ale limbii romĆ¢ne

5 definiții pentru tăpălăgos

TĂPĂLĂGƓS, -OƁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.
TĂPĂLĂGƓS, -OƁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.
TĂPĂLĂGƓS, -OƁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. 1. Care are labele picioarelor mari, butucănoase. Pui de urs tăpălăgos. ȘEZ. I 143. Am un om tăpălăgos, MĆ®nă porcii Ć®n jos (Pieptenele). GOROVEI, C. 285. 2. (Despre plante) Cu frunzele mari, late, diforme. Buruiană tăpălăgoasă.
tăpălăgós (reg.) adj. m., pl. tăpălăgóși; f. tăpălogoĆ”să, pl. tăpălăgoĆ”se
tăpălăgós adj. m., pl. tăpălăgóși; f. sg. tăpălăgoĆ”să, pl. tăpălăgoĆ”se

Tăpălăgos dex online | sinonim

Tăpălăgos definitie

Intrare: tăpălăgos
tăpălăgos adjectiv