TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os.

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. 1. Care are labele picioarelor mari, butucănoase. Pui de urs tăpălăgos. ȘEZ. I 143. Am un om tăpălăgos, Mînă porcii în jos (Pieptenele). GOROVEI, C. 285. 2. (Despre plante) Cu frunzele mari, late, diforme. Buruiană tăpălăgoasă.

tăpălăgós (reg.) adj. m., pl. tăpălăgóși; f. tăpălogoásă, pl. tăpălăgoáse

tăpălăgós adj. m., pl. tăpălăgóși; f. sg. tăpălăgoásă, pl. tăpălăgoáse