Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru tămăduință

TĂMĂDUÍNȚĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.
tămăduință s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Tămăduință dex online | sinonim

Tămăduință definitie

Intrare: tămăduință
tămăduință