tămăduință definitie

2 definiții pentru tămăduință

TĂMĂDUÍNȚĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.
tămăduință s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

tămăduință dex

Intrare: tămăduință
tămăduință