TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.

tămăduiálă (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli

tămăduiálă s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli

TĂMĂDUIÁLĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.

tămăduială s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.