tămăduială definitie

8 definiții pentru tămăduială

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.
TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.
TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.
tămăduiálă (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli
tămăduiálă s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli
TĂMĂDUIÁLĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.
tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.
tămăduia s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

tămăduială dex

Intrare: tămăduială
tămăduială substantiv feminin