TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. sb. tamaza.

TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza.

TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Mold.) Înțeles ascuns, tălmăcire. În mijlocul hohotelor de rîs, provocate de tălmășagul cu șic al negoțului, se desfac cei doi. ȘEZ. I 272.

tălmășág (reg.) s. n., pl. tălmășáguri

tălmășág s. n., pl. tălmășáguri

TĂMĂȘÁG s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

tămășag s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.