Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru tămășag

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. sb. tamaza.
TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza.
TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Mold.) Înțeles ascuns, tălmăcire. În mijlocul hohotelor de rîs, provocate de tălmășagul cu șic al negoțului, se desfac cei doi. ȘEZ. I 272.
tălmășág (reg.) s. n., pl. tălmășáguri
tălmășág s. n., pl. tălmășáguri
TĂMĂȘÁG s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.
tămășag s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

tămășag definitie

tămășag dex

Intrare: tălmășag
tămășag
tălmășag substantiv neutru
Intrare: tămășag
tămășag