Dicționare ale limbii române
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. sb. tamaza.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Mold.) Înțeles ascuns, tălmăcire. În mijlocul hohotelor de rîs, provocate de tălmășagul cu șic al negoțului, se desfac cei doi. ȘEZ. I 272.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tălmășág (reg.) s. n., pl. tălmășáguri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tălmășág s. n., pl. tălmășáguri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TĂMĂȘÁG s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
tămășag s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
tămășag dex
Intrare: tălmășag
tămășag
tălmășag
substantiv neutru
Intrare: tămășag
tămășag