tămâioasă definitie

25 definiții pentru tămâioasă

TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță-de-vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.
TĂMÂIÓS, -OÁSĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.
TĂMÎIOÁSĂ s. f. 1. Varietate de viță de vie, ai cărei struguri au boabele dese, rotunde și cărnoase, de culoare verde, plăcut aromate. În vie toate soiurile de struguri... tămîioasă... La TDRG. 2. Vin făcut din tămîioasă (1). Nu știu dacă doamnele nu vor voi să guste o tămîioasă dulce ce se află în mînăstire de treizeci de ani. BOLINTINEANU, O. 435. Sticlele se umplură cu tămîioasă într-o clipă și veselia renăscu în sînul oaspeților. FILIMON, C. 164.
TĂMÎIÓS, -OÁSĂ, tămîioși, -oase, adj. 1. (Despre unele fructe, în special despre struguri) Care are gust plăcut, aromat, asemănător cu cel de tămîie. Un butuc de viță de vie cu ciorchini negri și tămîioși te îmbie să-l guști. I. BOTEZ, ȘC. 223. 2. (Despre vin) Făcut din struguri tămîioși (1). Dădu ordin să se aducă vin tămîios. MIRONESCU, S. A. 109. ◊ (Substantivat, n.) Scoase din pivniță un clondir respectabil de tămîios. C. PETRESCU, Î. II 135.
tămâioásă (viță-de-vie, vin) s. f., g.-d. art. tămâioásei
tămâiós1 adj. m., pl. tămâióși; f. tămâioásă, pl. tămâioáse
tămâiós2 (vin) s. n.
tămâioásă (strugure, vin) s. f., g.-d. art. tămâioásei
tămâiós adj. m., pl. tămâióși; f. sg. tămâioásă, pl. tămâioáse
tămâiós (vin) s. n.
NUCĂ TĂMÂIOÁSĂ s. v. nucșoară.
TĂMÂIOÁSĂ s. busuioacă. (A băut o ~.)
TĂMÂIOÁSĂ s. v. tămâiță.
TĂMÂIÓS adj. busuioc, muscat, (Ban. și Transilv.) mușcătar, mușcătareț. (Vin ~.)
TĂMÂIOÁSĂ ~e f. 1) Soi de viță de vie cu struguri plăcut mirositori. 2) Vin făcut din struguri de acest soi. /tămâie + suf. ~oasă
TĂMÂIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre struguri și unele varietăți de fructe) Care are un miros asemănător mirosului de tămâie. /tămâie + suf. ~os
busuioc m. 1. plantă de grădină plăcut mirositoare (Ocimum basilicum): busuiocul joacă un rol mare în credințele și erezurile poporului; el aduce noroc la casa omului, se întrebuințează de babe în descântece și la farmece de dragoste: 2. mănunchiu de busuioc cu care botează preoții. [Bulg. BOSILĬOK (=lat. basilicum)]. ║ a. cu miros de busuioc: poamă busuioacă, Mold. tămâioasă.
tămâioasă f. 1. soiu de struguri tare mirositori cu boabele rotunde dese și verzi; 2. vin tămâios: servii varsă ’n cupe dulcea tămâioasă BOL.
tămâios a. care miroase tare și frumos.
tămîĭós, -oásă adj. Vest. Cu miros de tămîĭe: strugure, vin tămîĭos. S. f. Vin tămîĭos. – Mold. busuĭoc.
nucă tămîioa s. v. NUCȘOARĂ.
TĂMÎIOA s. busuioacă. (A băut o ~.)
tămîioa s. v. TĂMÎIȚĂ.
TĂMÎIOS adj. busuioc, muscat, (Ban. și Transilv.) mușcătar, mușcătareț. (Vin ~.)
tămâios, -oasă, tămâioși, -oase s. m., s. f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu.

tămâioasă dex

Intrare: tămâios
tămâios adjectiv substantiv neutru
Intrare: tămâioasă
tămâioasă
Intrare: tămâioasă
tămâioasă substantiv neutru substantiv feminin