tămâioară definitie

12 definiții pentru tămâioară

TĂMÂIOÁRĂ, tămăioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.
TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.
TĂMÎIOÁRĂ, tămîioare, s. f. Numele mai multor plante erbacee din familia violaceelor, fără tulpină, cu frunzele în formă de inimă și cu florile trandafirii (Viola). Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324. – Variantă: tămîiór, tămîiori (ȘEZ. VIII 126), s. m.
tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.
TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiță, tătăișă, toporaș, violetă, viorea, zmeoaie.
tămâioare f. pl. Bot. (Oltenia) viorele.
tămîĭoáră f., pl. e (d. tămîĭe). Olt. Viorea.
vioreá și -ícă f., pl. ele (dim. d. vioară 2). O plantă violacee (viola odoráta) cu florĭ violete roșiatice și chear albe mirositoare (numită în Mold. toporaș, în Munt. vest [maĭ ales cînd e cultivată] micșunea, în Olt. tămîĭoară). Floarea acesteĭ plante.
tămîioa s. v. SPANAC-PORCESC. TĂMÎIȚĂ. TĂTĂIȘĂ. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA. ZMEOAIE.
TĂMÎIOA s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.

tămâioară dex

Intrare: tămâioară
tămâioară substantiv feminin