tămâietoare definitie

9 definiții pentru tămâietoare

TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
TĂMÎIETOÁRE, tămîietori, s. f. Tămîierniță. [Preotul] luînd tămîietoarea începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252.
tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri
tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri
TĂMÂIETOÁRE s. v. cădelniță.
tămâietoare f. vas de tămâiat.
tămîĭetoáre f., pl. orĭ. Vas de tămîĭat (căție saŭ cădelniță).
tămîietoare s. v. CĂDELNIȚĂ.

tămâietoare dex

Intrare: tămâietoare
tămâietoare substantiv feminin