Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru tălpuit

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.
TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui.
TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.
TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui.
TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune tălpi la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. Talpa plugului... e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm și este încălțată sau tălpuită ca o talpă de sanie, cu o talpă de fier. PAMFILE, A. R. 42.
TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui; tălpuire.
tălpuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 să tălpuiáscă
tălpuít s. n.
tălpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpuiáscă
tălpuít s. n.
TĂLPUÍ vb. v. pingeli.
TĂLPUÍT adj. v. pingelit.
TĂLPUÍT s. v. pingelire.
A TĂLPUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte, ciorapi, sănii) A înzestra cu tălpi. /talpă + suf. ~ui
tălp(ăl)uĭésc v. tr. (ung. talpalni). Pun tălpĭ dregînd: a tălpui niște ghete.
TĂLPUI vb. a pingeli, a pingelui, (reg.) a tălpălui. (A ~ incălțămintea.)
TĂLPUIT adj. pingelit, pingeluit. (Ghete ~.)
TĂLPUIT s. pingelire, pingeluire, tălpuire. (~ pantofilor.)

tălpuit definitie

tălpuit dex

Intrare: tălpui
tălpui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tălpuit
tălpuit substantiv neutru