TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.

TĂLPUÍRE, tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui.

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.

TĂLPUÍRE, tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui.

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune tălpi la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. Talpa plugului... e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm și este încălțată sau tălpuită ca o talpă de sanie, cu o talpă de fier. PAMFILE, A. R. 42.

TĂLPUÍRE s. f. Acțiunea de a tălpui.

tălpuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 să tălpuiáscă

tălpuíre s. f., g.-d. art. tălpuírii; pl. tălpuíri

tălpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpuiáscă

tălpuíre s. f., g.-d. art. tălpuírii; pl. tălpuíri

TĂLPUÍ vb. v. pingeli.

TĂLPUÍRE s. v. pingelire.

A TĂLPUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte, ciorapi, sănii) A înzestra cu tălpi. /talpă + suf. ~ui

tălp(ăl)uĭésc v. tr. (ung. talpalni). Pun tălpĭ dregînd: a tălpui niște ghete.

TĂLPUI vb. a pingeli, a pingelui, (reg.) a tălpălui. (A ~ incălțămintea.)

TĂLPUIRE s. pingelire, pingeluire, tălpuit. (~ pantofilor.)