tălpaș definitie

10 definiții pentru tălpaș

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas.
TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas.
TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Învechit) Pedestraș, infanterist. Recunoști strănepoții catanelor spătărești cu mintene... ai tălpașilor dorobănțești. C. PETRESCU, C. V. 80. [Șerban Cantacuzino] din rămășițele dorobanților întocmi un corp de 4000 tălpași și cazaci. BĂLCESCU, O. I 21. (Cu pronunțare regională) P-atunci avea țara dorobanți, roșiori, călărași... talpași. GHICA, S. 18.
tălpáș (înv.) s. m., pl. tălpáși
tălpáș s. m., pl. tălpáși
TĂLPÁȘ s. v. infanterist.
TĂLPÁȘ ~i m. înv. Infanterist din corpul de pedestrime. /<ung. talpaș, talpos
tălpaș m. pl. corp de pedestrime întocmită de Șerban Cantacuzino în 1688: tălpașii dorobănțești, pedestri cu tobele, chiverele și cimpoaiele lor FIL. [Ung. TALPAS, cu tălpile mari, pedestru].
tălpáș și tálpoș m. (ung. talpas, cu tălpile marĭ, pedestru). Vechĭ. Pl. Un corp de pedestrime înființat de Șerban Cantacuzino în 1688 după modelu pedestrimiĭ ungureștĭ.
tălpaș s. v. INFANTERIST.

tălpaș dex

Intrare: tălpaș
tălpaș substantiv masculin