TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas.

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas.

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Învechit) Pedestraș, infanterist. Recunoști strănepoții catanelor spătărești cu mintene... ai tălpașilor dorobănțești. C. PETRESCU, C. V. 80. [Șerban Cantacuzino] din rămășițele dorobanților întocmi un corp de 4000 tălpași și cazaci. BĂLCESCU, O. I 21. (Cu pronunțare regională) P-atunci avea țara dorobanți, roșiori, călărași... talpași. GHICA, S. 18.

tălpáș (înv.) s. m., pl. tălpáși

tălpáș s. m., pl. tălpáși

TĂLPÁȘ s. v. infanterist.

TĂLPÁȘ ~i m. înv. Infanterist din corpul de pedestrime. /<ung. talpaș, talpos

tălpaș m. pl. corp de pedestrime întocmită de Șerban Cantacuzino în 1688: tălpașii dorobănțești, pedestri cu tobele, chiverele și cimpoaiele lor FIL. [Ung. TALPAS, cu tălpile mari, pedestru].

tălpáș și tálpoș m. (ung. talpas, cu tălpile marĭ, pedestru). Vechĭ. Pl. Un corp de pedestrime înființat de Șerban Cantacuzino în 1688 după modelu pedestrimiĭ ungureștĭ.

tălpaș s. v. INFANTERIST.