TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.

TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.

TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A tălpui.

tălpăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, imperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 să tălpăluiáscă

tălpăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, ímperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpăluiáscă

TĂLPĂLUÍ vb. v. pingeli, pingelui, tălpui.

tălpăluí2, tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanț.

tălp(ăl)uĭésc v. tr. (ung. talpalni). Pun tălpĭ dregînd: a tălpui niște ghete.

tălpălui vb. v. PINGELI. PINGELUI. TĂLPUI.