tălpălui definitie

9 definiții pentru tălpălui

TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.
TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.
TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A tălpui.
tălpăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, imperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 să tălpăluiáscă
tălpăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, ímperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpăluiáscă
TĂLPĂLUÍ vb. v. pingeli, pingelui, tălpui.
tălpăluí2, tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanț.
tălp(ăl)uĭésc v. tr. (ung. talpalni). Pun tălpĭ dregînd: a tălpui niște ghete.
tălpălui vb. v. PINGELI. PINGELUI. TĂLPUI.

tălpălui dex

Intrare: tălpălui
tălpălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a