tălmăcire definitie

2 intrări

20 definiții pentru tălmăcire

TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlumaci.
TĂLMĂCÍRE, tălmăciri, s. f. Acțiunea de a (se) tălmăci și rezultatul ei; operă tradusă. – V. tălmăci.
TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.
TĂLMĂCÍRE, tălmăciri, s. f. Acțiunea de a (se) tălmăci și rezultatul ei; operă tradusă. – V. tălmăci.
TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. [Operele lui M. Gorki] sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 26. ◊ Refl. pas. Oaspeții cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latinești. VORNIC, P. 238. 2. A interpreta, a tîlcui. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267. Lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă. SADOVEANU, O. VII 79. 3. A explica, a lămuri. Căutai să-mi tălmăcesc pricina. HOGAȘ, M. N. 94. N-oi mai uita mai ales ochii mici și vărgați ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile. DELAVRANCEA, H. T. 6. Pare-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul. – Dacă l-ai înțeles... cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc. ALECSANDRI, T. 299. ◊ Absol. Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. CREANGĂ, O. A. 107. ♦ A dezlega, a ghici. Să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. ♦ Refl. reciproc. A se lămuri, a se explica. Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. CARAGIALE, O. I 123. Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. ALECSANDRI, T. I 51. ♦ (Rar) A se înțelege cu cineva. Îi venea... cam greu să se tălmăcească cu domnul Wondracek, un om care nici nu știa romînește. SLAVICI, N. I 162. 4. A exprima, a exterioriza. Doina plîngea pe strune, tălmăcind o patimă adîncă. SADOVEANU, O. I 301. Cea mai înțeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-și tălmăci gîndul într-un chip ca toți ascultătorii să-l poată înțelege. RUSSO, O. 56. ◊ Refl. pas. Doina de la munte, acea melodie curat romînească, în care toată inima omului se tălmăcește prin suspinuri puternice și prin note dulci și duioase. ALECSANDRI, O. P. 241.
TĂLMĂCÍRE, tălmăciri, s. f. Acțiunea de a tălmăci și rezultatul ei; traducere. Negruzzi a izbutit să dea... tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225.
tălmăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 să tălmăceáscă
tălmăcíre s. f., g.-d. art. tălmăcírii; pl. tălmăcíri
tălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălmăceáscă
tălmăcíre s. f., g.-d. art. tălmăcírii; pl. tălmăcíri
TĂLMĂCÍ vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.
TĂLMĂCÍRE s. 1. v. traducere. 2. (concr.) traducere, transpunere, versiune. (O ~ reușită din engleză.) 3. v. interpretare.
tălmăcí (-césc, -ít), vb.1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).
A TĂLMĂCÍ ~ésc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecții, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe față; a exterioroza. /<sl. tlumațiti
A SE TĂLMĂCÍ mă ~ésc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înțelegere (unul cu altul). /<sl. tlumațiti
tâlmăcì v. 1. a interpreta; 2. a se explica: să ne tălmăcim puținel. [Slav. TLŬMAČITI].
tălmăcésc v. tr. (vsl. tlŭmačiti, a traduce). Traduc, explic pin altă limbă saŭ expresiune. V. tîlcuĭesc.
tălmăcíe (vechĭ) și -círe f. Acțiunea de a tălmăci.
TĂLMĂCI vb. 1. a traduce, a transpune, (înv. și reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a interpreta, a tîlcui. (Îi ~ visul avut.)
TĂLMĂCIRE s. 1. traducere, transpunere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tîlcuială, tîlcuire. (~ unui roman din engleză; o ~ izbutită.) 2. interpretare, tîlcuire, (pop.) tîlc, (înv.) tălmăcitură, tîlcovanie, tîlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~i.)

tălmăcire dex

Intrare: tălmăci
tălmăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tălmăcire
tălmăcire substantiv feminin