TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță.

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță.

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. În tindă stă ș-o capră cu doi iezi. Are cordică roșie și tălăncuță de argint. SADOVEANU, O. VIII 119.

tălăncúță (pop.) s. f., g.-d. art. tălăncúței; pl. tălăncúțe