tălăncăni definitie

9 definiții pentru tălăncăni

TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncănește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. – Talancă + suf. -ăni.
TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncănește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. – Talancă + suf. -ăni.
TĂLĂNCĂNÍ, tălăncănesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre clopote, tălăngi etc.) A suna, a bălăngăni. Tălăncăneau mereu într-o dungă clopote mari de aramă. La CADE.
tălăncăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. tălăncănéște, imperf. 3 sg. tălăncăneá; conj. prez. 3 să tălăncăneáscă
tălăncăní vb., ind. prez. 3 sg. tălăncănéște, imperf. 3 sg. tălăncăneá; conj. prez. 3 sg. tălăncăneáscă
TĂLĂNCĂNÍ vb. v. bălăngăni, suna.
A TĂLĂNCĂNÍ pers. 3 ~éște intranz. pop. 1) (despre clopote, tălăngi) A produce sunete metalice prelungi și răsunătoare; a bălăngăni; a dăngăni. 2) A face cunoscută o știre lumii întregi; a bate toba; a trâmbița. /talancă + suf. ~[a]ni
tălănc- și tălăngănésc, V. bălăngănesc.
tălăncăni vb. v. BĂLĂNGĂNI. SUNA.

tălăncăni dex

Intrare: tălăncăni
tălăncăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a