tălălău definitie

13 definiții pentru tălălău

TĂLĂLẮU s. n. (Reg.) Zgomot, larmă, tărăboi. – Et. nec.
TĂLĂLẮU s. n. (Reg.) Zgomot, larmă, tărăboi. – Et. nec.
TĂLĂLẮU1 s. m. v. teleleu.
TĂLĂLẮU2 s. n. Zgomot, larmă, tărăboi. Niște cătane făceau un tălălău, de se auzea din drum. PAMFILE, VĂZD. 113. Boierul îl aștepta-n portiță c-o bîtă bună și dă, dă pînă se strînserâ vecinii-n tălălăul lor. RETEGANUL, P. III 29.
TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătîi, care își pierde vremea (umblînd de colo pînă colo) degeaba, fără nici o treabă. Oamenii fac haz... Au priceput după capul lor că pentru Miai s-a sfîrșit cu viața de teleleu. CAMIL PETRESCU, O. I 123. Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul și șaua). GOROVEI, C. 367. ◊ Expr. A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo pînă colo fără rost, fără treabă. Țața Niculina umbla, dimineața, teleleu, pe la toate vecinele. PAS, Z. I 81. Am umblat, ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. CREANGĂ, P. 320. Zice prostul: Hai și eu! Hai! Că tot n-are ce face, ș-așa umblă teleleu. EMINESCU, L. P. 125. Stăricica-și răsipește Ș-apoi îmblă teleleu. NEGRUZZI, S. III 47. ◊ (Eliptic) Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni... eu de teleleu Tanasă. HOGAȘ, M. N. 99. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, risipit, prost. (Atestat în forma tălălău) Dumnezeu o să cate să te răsplătească. Tu să nu fii tălălău Tănase, și-i cere raiul. ȘEZ. IX 67. – Variantă: tălălắu s. m.
tălălắu (tărăboi) (reg.) s. n., art. tălălắul
tălălău (larmă) s. n., art. tălălăul; pl. tălăláie
TĂLĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
TĂLĂLẮU2 ~i m. Persoană lipsită de inteligență; tont; nătărău; bleg. /<ung. telelö
TĂLĂLẮU1 n. pop. Gălăgie mare; tămbălău; dandana. /Orig. nec.
tălălău m. V. teleleu: iar te ai înecat, mâi tălălău! AL.
tălălắŭ adj. m. (cp. cu tămbălăŭ și teleleŭ). Lălîŭ, bleg: om tălălăŭ (V. tanăŭ). S. n., pl. ăĭe. Tămbălăŭ, gălăgie.
tălălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

tălălău dex

Intrare: tălălău (persoană)
tălălău persoană
Intrare: tălălău (larmă)
tălălău larmă substantiv neutru