Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru t─âios

T─éI├ôS, -O├üS─é, t─âio╚Öi, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascu╚Ťit, dur ╚Öi poate t─âia; ascu╚Ťit. II. Fig. 1. (Despre v├ónt, ger etc.) Care biciuie╚Öte trupul sau fa╚Ťa, care ├«╚Ťi d─â senza╚Ťia c─â te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) P─âtrunz─âtor, aspru, ascu╚Ťit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mu╚Öc─âtor, caustic. ÔÇô T─âia + suf. -os.
T─éI├ôS, -O├üS─é, t─âio╚Öi, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascu╚Ťit, dur ╚Öi poate t─âia; ascu╚Ťit. II. Fig. 1. (Despre v├ónt, ger etc.) Care biciuie╚Öte trupul sau fa╚Ťa, care ├«╚Ťi d─â senza╚Ťia c─â te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) P─âtrunz─âtor, aspru, ascu╚Ťit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mu╚Öc─âtor, caustic. ÔÇô T─âia + suf. -os.
T─éI├ôS, -O├üS─é, t─âio╚Öi, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascu╚Ťit. Nu era de joac─â cu sculele t─âioase de la br─âcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. Intr─â-n cas─â ca o sabie t─âioas─â. SEVASTOS, N. 163. M├«na-n palo╚Öe punea P-─âl t─âios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548. ÔŚŐ Fig. B─ârbatul t├«n─âr ╚Öi cu profil t─âios, ├«nc─â mai ├«nalt dec├«t d├«nsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul p─âl─âriei. C. PETRESCU, A. 323. II. Fig. 1. (Despre v├«nt, ger etc.) Care biciuie╚Öte fa╚Ťa, care ├«╚Ťi d─â senza╚Ťia c─â te taie. Treptele erau alunecoase ╚Öi v├«ntul t─âios de ger. DUMITRIU, N. 41. Era un frig t─âios. PAS, Z. I 193. Poate de-acum s─â sufle austrul, v├«nt t─âios de rece, c─â ├«n tot trupul copilului s-a rev─ârsat c─âldura unei fericiri nem─âsurate. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 22. 2. (Mai ales despre privire ╚Öi glas) P─âtrunz─âtor, ascu╚Ťit. ├Äntreb─â cu glas t─âios, ager. DUMITRIU, N. 124. Pe bulevard, cred, m─â opre╚Öte o voce scurt─â ╚Öi t─âioas─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Sprincene stufoase, sub care se mi╚Öcau doi ochi cu priviri t─âioase. MIRONESCU, S. A. 24. ÔŚŐ (Adverbial) Mo╚Önegii din Al─âute╚Öti ├«╚Öi aminteau... de ochii lui ce iscodeau t─âios din stuful spr├«ncenelor. GALACTION, O. I 43. 3. Mu╚Öc─âtor, caustic. De un gust sub╚Ťire ╚Öi sigur, de o ironie iute ╚Öi t─âioas─â, Anghel era necru╚Ť─âtor cu mul╚Ťi dintre obi╚Önui╚Ťii cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173.
tăiós adj. m., pl. tăióși; f. tăioásă, pl. tăioáse
tăiós adj. m., pl. tăióși; f. sg. tăioásă, pl. tăioáse
T─éI├ôS adj. v. ascu╚Ťit.
TĂIÓS adj. v. aspru, răstit, ridicat, sarcastic, satiric.
T─âios Ôëá net─âios, tocit, tunchit
T─éI├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) (despre obiecte) Care taie bine; ascu╚Ťit. Cu╚Ťit ~. 2) fig. (despre v├ónt, ger) Care produce senza╚Ťia de biciuire, de t─âiere. 3) ╚Öi adverbial fig. (despre privire, glas, vorbe) Care parc─â taie; ascu╚Ťit. /a t─âia + suf. ~os
t─âios a. care taie.
t─â─ş├│s, -o├ís─â adj. (d. ta─ş). Care ta─şe bine: cu╚Ťit t─â─şos.
T─éIOS adj. ascu╚Ťit, (├«nv. ╚Öi reg.) t─âietor, (├«nv.) ager, s├«mcelat, s├«mcelos. (Sabie ~.)
t─âios adj. v. ASPRU. R─éSTIT. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC.

T─âios dex online | sinonim

T─âios definitie

Intrare: t─âios
t─âios adjectiv