Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru t─âinuit

T─éINU├Ź, t─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â, a ╚Ťine secret, a nu l─âsa s─â se ╚Ötie, s─â se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorb─â, a sta la taifas, a discuta (├«n intimitate). ÔÇô Tain─â + suf. -ui.
T─éINU├ŹT, -─é, t─âinui╚Ťi, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ÔÖŽ Discret. 2. Ne╚Ötiut de al╚Ťii, secret. ÔÇô V. t─âinui.
T─éINU├Ź, t─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â, a ╚Ťine secret, a nu l─âsa s─â se ╚Ötie, s─â se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorb─â, a sta la taifas, a discuta (├«n intimitate). ÔÇô Tain─â + suf. -ui.
T─éINU├ŹT, -─é, t─âinui╚Ťi, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ÔÖŽ Discret. 2. Ne╚Ötiut de al╚Ťii, secret. ÔÇô V. t─âinui.
T─éINU├Ź, t─âinuiesc ╚Öi tß║»inui, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â ├«n leg─âtur─â cu ceva sau cu cineva, a nu da pe fa╚Ť─â, a face s─â nu se ╚Ötie, s─â nu se afle; a ascunde. Avendrea t─âinuie furturile. STANCU, D. 294. ├Ä╚Öi t─âinuise unul altuia ╚Öiretenia de-acas─â. CARAGIALE, O. III 105. Ea a r─âmas credincioas─â b─ârbatului s─âu Dar ├«nc─â tot t─âinuindu-╚Öi numele. NEGRUZZI, S. III 415. ÔŚŐ Fig. Salc├«mii cu miros dulce t─âinuiau c─âr─ârile. EMINESCU, N. 71. ÔÖŽ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului P├«rvu din T├«rgu-Neam╚Ťului putea s─â t─âinuiasc─â la nevoie o domni╚Ť─â. CREANG─é, O. A. 74. O fapt─â c├«t de frumoas─â, ca o floare cu otrav─â, T─âinuie╚Öte c├«teodat─â pieirea cea mai grozav─â. HASDEU, R. V. 57. ÔŚŐ Refl. Cerul v├«n─ât, cu soare zg├«rcit care se ivea la r─âstimpuri ╚Öi se t─âinuia pe dup─â o tr├«mb─â de nori alburii. PAS, L. I 8. ├Än aceast─â odaie ├«nchis─â cu cheia pentru ca copiii s─â nu intre, Eminovici se t─âinuia c├«teodat─â spre a-╚Öi face socotelile ori a frunz─âri prin cronici. C─éLINESCU, E. 50. Acum ei s-au t─âinuit ╚śi din fa╚Ť─â ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoper─â-i [vie╚Ťii] linia ╚Öi accentul care se t─âinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorb─â, a sta la sfat, a discuta (├«n intimitate). M─âtu╚Öa U╚Ťup─âr t─âinuie cu mama. STANCU, D. 13. A╚Öa ├«nvingeau adesea cele mai mari nemul╚Ťumiri: r├«z├«nd ├«mpreun─â, t─âinuind ceasuri ├«ntregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, t─âinuind de ale lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 160. ÔÇô Variant─â: t─âin├ş (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.
T─éINU├ŹT, -─é, t─âinui╚Ťi, -te, adj. 1. Tainic, retras, ferit. ╚śi-n codrul cel mai t─âinuit L-au ├«ngropat t├«rziu ├«n noapte. CO╚śBUC, P. I 81. ├Änspre apus-miaz─âzi vin m├«n─âstirile Agapia, cea t─âinuit─â de lume, Varaticul, unde ╚Öi-a petrecut via╚Ťa Br├«ncoveanca cea bogat─â. CREANG─é, A. 72. Dulce ├«mi veneai ├«n umbra T─âinuitului boschet. EMINESCU, O. I 112. ÔŚŐ (Adverbial) A╚Ö avea ├«ns─â a-i spune t─âinuit Ceva care-l prive╚Öte. ALECSANDRI, T. II 344. ÔÖŽ Discret. Ne vom ascunde ├Än noaptea codrului umbros Sub brazii f─âr─â grai, pe unde, Nici ochi de om nu pot p─âtrunde Nici flori cu t─âinuit miros. CO╚śBUC, P. I 123. 2. Ascuns, secret. El nu era un ingrat s─â nu se g├«ndeasc─â la t─âinuitele lor griji. C. PETRESCU, C. V. 168. Nimeni nu cuno╚Ötea aceste r─âpitoare poezii, pe care poetul le ╚Ťinea... t─âinuite ├«n cartoanele sale. MACEDONSKI, O. IV 17. Ochii ei s├«nt plini de umbra t─âinuitelor dureri. EMINESCU, O. I 142.
t─âinu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. t─âinui├í; conj. prez. 3 s─â t─âinui├ísc─â
t─âinu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. t─âinui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. t─âinui├ísc─â
T─éINU├Ź vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a ├«nn─âbu╚Öi. (╚śi-a ~ durerea.)
T─éINU├Ź vb. v. ascunde, dosi, flec─âri, ├«ndruga, mistui, p─âl─âvr─âgi, sporov─âi, tr─ânc─âni.
T─éINU├ŹT adj. 1. v. dosnic. 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. v. ascuns.
A t─âinui Ôëá a dest─âinui, a m─ârturisi
A T─éINU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (informa╚Ťii, ╚Ötiri) A face s─â r─âm├ón─â absolut necunoscut; a ╚Ťine ├«n tain─â. 2) (persoane, lucruri) A pune ├«ntr-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /tain─â + suf. ~ui
t─âinu├Č v. 1. a ascunde, a ╚Ťinea ascuns: beciul putea s─â t─âinuiasc─â o domni╚Ť─â CR.; 2. a convorbi intim. [V. tain─â].
tăinuit a. ascuns, misterios: în poiana tăinuită unde sbor luciri de lună AL.
t─â─şnu─ş├ęsc v. tr. (d. ta─şn─â). ╚Üin ascuns, ╚Ťin secret: a t─â─şnui un furt. V. intr. T─â─şnesc, sta┼ş ÔÇ×la ta─şn─âÔÇŁ, la ta─şfas intim, vorbesc ├«n secret: t─â─şnuind e─ş a╚Öa, sÔÇÖapropiar─â de sat (NPl. Ceaur, 91).
t─â─şnu├şt, -─â adj. Ta─şnic, ascuns, retras: po─şana t─â─şnuit─â (Al.).
tăinui vb. v. ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
T─éINUI vb. 1. a ascunde, a masca, (├«nv. ╚Öi reg.) a t─âg─âdui, (├«nv.) a ret─âcea, (fig.) a acoperi. (├Ä╚Öi ~ ignoran╚Ťa.) 2. a ascunde, (fig.) a ├«n─âbu╚Öi. (╚śi-a ~ durerea.)
T─éINUIT adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, l─âturalnic, retras, singuratic, tainic, (rar) l─âtura╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) s─âcret, (reg.) l─âturi╚Ö. (├Än ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. ascuns, re╚Ťinut, (fig.) mocnit, surd. (O du╚Öm─ânie ~. )
ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este s─â t─âinuie╚Öti, alta e s─â taci ÔÇô Discre╚Ťia ╚Öi complicitatea nu sunt unul ╚Öi acela╚Öi lucru.

T─âinuit dex online | sinonim

T─âinuit definitie

Intrare: t─âinui
t─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: t─âinuit
t─âinuit adjectiv