Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru t─âinuire

T─éINU├Ź, t─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â, a ╚Ťine secret, a nu l─âsa s─â se ╚Ötie, s─â se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorb─â, a sta la taifas, a discuta (├«n intimitate). ÔÇô Tain─â + suf. -ui.
T─éINU├ŹRE, t─âinuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a t─âinui ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Ťelegere ascuns─â; sfat ╚Ťinut ├«n tain─â. ÔÖŽ Infrac╚Ťiune care const─â ├«n primirea sau transferarea unui bun sau ├«n ├«nlesnirea valorific─ârii acestuia, cunosc├ónd faptul c─â bunul respectiv provine dintr-o ac╚Ťiune sanc╚Ťionat─â de legea penal─â ╚Öi urm─ârind ob╚Ťinerea unui folos material. ÔÇô V. t─âinui.
T─éINU├Ź, t─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â, a ╚Ťine secret, a nu l─âsa s─â se ╚Ötie, s─â se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorb─â, a sta la taifas, a discuta (├«n intimitate). ÔÇô Tain─â + suf. -ui.
T─éINU├ŹRE, t─âinuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a t─âinui ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Ťelegere ascuns─â; sfat ╚Ťinut ├«n tain─â. ÔÖŽ Infrac╚Ťiune care const─â ├«n primirea sau transferarea unui bun sau ├«n ├«nlesnirea valorific─ârii acestuia, cunosc├ónd faptul c─â bunul respectiv provine dintr-o ac╚Ťiune sanc╚Ťionat─â de legea penal─â ╚Öi urm─ârind ob╚Ťinerea unui folos material. ÔÇô V. t─âinui.
T─éINU├Ź, t─âinuiesc ╚Öi tß║»inui, vb. IV. 1. Tranz. A p─âstra o tain─â ├«n leg─âtur─â cu ceva sau cu cineva, a nu da pe fa╚Ť─â, a face s─â nu se ╚Ötie, s─â nu se afle; a ascunde. Avendrea t─âinuie furturile. STANCU, D. 294. ├Ä╚Öi t─âinuise unul altuia ╚Öiretenia de-acas─â. CARAGIALE, O. III 105. Ea a r─âmas credincioas─â b─ârbatului s─âu Dar ├«nc─â tot t─âinuindu-╚Öi numele. NEGRUZZI, S. III 415. ÔŚŐ Fig. Salc├«mii cu miros dulce t─âinuiau c─âr─ârile. EMINESCU, N. 71. ÔÖŽ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului P├«rvu din T├«rgu-Neam╚Ťului putea s─â t─âinuiasc─â la nevoie o domni╚Ť─â. CREANG─é, O. A. 74. O fapt─â c├«t de frumoas─â, ca o floare cu otrav─â, T─âinuie╚Öte c├«teodat─â pieirea cea mai grozav─â. HASDEU, R. V. 57. ÔŚŐ Refl. Cerul v├«n─ât, cu soare zg├«rcit care se ivea la r─âstimpuri ╚Öi se t─âinuia pe dup─â o tr├«mb─â de nori alburii. PAS, L. I 8. ├Än aceast─â odaie ├«nchis─â cu cheia pentru ca copiii s─â nu intre, Eminovici se t─âinuia c├«teodat─â spre a-╚Öi face socotelile ori a frunz─âri prin cronici. C─éLINESCU, E. 50. Acum ei s-au t─âinuit ╚śi din fa╚Ť─â ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoper─â-i [vie╚Ťii] linia ╚Öi accentul care se t─âinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorb─â, a sta la sfat, a discuta (├«n intimitate). M─âtu╚Öa U╚Ťup─âr t─âinuie cu mama. STANCU, D. 13. A╚Öa ├«nvingeau adesea cele mai mari nemul╚Ťumiri: r├«z├«nd ├«mpreun─â, t─âinuind ceasuri ├«ntregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, t─âinuind de ale lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 160. ÔÇô Variant─â: t─âin├ş (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.
T─éINU├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a t─âinui; ├«n╚Ťelegere ascuns─â; sfat ╚Ťinut ├«n tain─â.
t─âinu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. t─âinui├í; conj. prez. 3 s─â t─âinui├ísc─â
t─âinu├şre s. f., g.-d. art. t─âinu├şrii; pl. t─âinu├şri
t─âinu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. t─âinui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. t─âinui├ísc─â
t─âinu├şre s. f., g.-d. art. t─âinu├şrii; pl. t─âinu├şri
T─éINU├Ź vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a ├«nn─âbu╚Öi. (╚śi-a ~ durerea.)
T─éINU├Ź vb. v. ascunde, dosi, flec─âri, ├«ndruga, mistui, p─âl─âvr─âgi, sporov─âi, tr─ânc─âni.
T─éINU├ŹRE s. v. ascundere.
T─éINU├ŹRE s. v. secret, tain─â.
A t─âinui Ôëá a dest─âinui, a m─ârturisi
A T─éINU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (informa╚Ťii, ╚Ötiri) A face s─â r─âm├ón─â absolut necunoscut; a ╚Ťine ├«n tain─â. 2) (persoane, lucruri) A pune ├«ntr-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /tain─â + suf. ~ui
T─éINU├ŹRE ~i f. 1) A T─éINUI. 2) jur. Infrac╚Ťiune const├ónd ├«n primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penal─â. /v. a t─âinui
t─âinu├Č v. 1. a ascunde, a ╚Ťinea ascuns: beciul putea s─â t─âinuiasc─â o domni╚Ť─â CR.; 2. a convorbi intim. [V. tain─â].
t─â─şnu─ş├ęsc v. tr. (d. ta─şn─â). ╚Üin ascuns, ╚Ťin secret: a t─â─şnui un furt. V. intr. T─â─şnesc, sta┼ş ÔÇ×la ta─şn─âÔÇŁ, la ta─şfas intim, vorbesc ├«n secret: t─â─şnuind e─ş a╚Öa, sÔÇÖapropiar─â de sat (NPl. Ceaur, 91).
tăinui vb. v. ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
T─éINUI vb. 1. a ascunde, a masca, (├«nv. ╚Öi reg.) a t─âg─âdui, (├«nv.) a ret─âcea, (fig.) a acoperi. (├Ä╚Öi ~ ignoran╚Ťa.) 2. a ascunde, (fig.) a ├«n─âbu╚Öi. (╚śi-a ~ durerea.)
T─éINUIRE s. ascundere, mascare. (~ ignoran╚Ťei.)
t─âinuire s. v. SECRET. TAIN─é.
T─éINUIRE. Subst. T─âinuire, ascundere, dosire (pop. ╚Öi fam.), pitire (pop.), pitulare (pop.), camuflare, camuflaj, mascare; deghizare (fig.), travestire (fig.); disimulare. Tain─â, t─âinicie (pop.), secret, arcan (livr.); mister, enigm─â, rebus (fig.), ╚Öarad─â (fig.), criptogram─â. Criptonim; pseudonim. Clandestinitate (rar), conspirativitate, ilegalitate. Uneltire, intrig─â, cabal─â (fig.), urzeal─â (fig.); complot, conspira╚Ťie, conjura╚Ťie (rar). Asocia╚Ťie secret─â. Secret militar; secret de stat. Taini╚Ť─â, tain─â (fig.), loc ascuns, ascunz─âtoare, ascunzi╚Ö. T─âinuitor. Conspirator, complotist, conjurat (rar); ilegalist. Adj. Tainic, t─âinuit; ne╚Ötiut (de al╚Ťii), ascuns, ferit, dosit (pop. ╚Öi fam.), pitit (pop.), pitulat (pop.), camuflat, mascat (fig.), deghizat (fig.), travestit (fig.); disimulat. Secret, strict secret, confiden╚Ťial. Misterios, enigmatic; criptonim; criptografic. Clandestin, conspirativ, ilegal. Vb. A t─âinui, a ascunde, a acoperi, a dosi (pop. ╚Öi fam.), a piti (pop.), a pitula (pop.), a camufla, a masca (fig.), a deghiza (fig.), a travesti (fig.); a disimula. A ╚Ťine ├«n secret, a ╚Ťine sub lac─ât (sub cheie), a ├«nchide cu ╚Öapte lac─âte, a p─âstra un secret (o tain─â). A se ascunde, a se t─âinui (rar), a se dosi (pop. ╚Öi fam.), a se piti (pop.), a se pitula (pop.), a se feri, a se pune la ad─âpost, a se ad─âposti, a sta (a fi, a r─âm├«ne) ├«n (la) umbr─â (├«ntuneric). A unelti, a urzi (fig.), a conspira, a complota. Adv. ├Än (mare) tain─â, ├«n secret. Pe furi╚Ö, ├«n (pe) ascuns, pe pitulate; pe nev─âzute, pe nesim╚Ťite; cu ascunzi╚Öuri. Incognito. V. ilegalitate, ├«mpotrivire, r─âzvr─âtire.
ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este s─â t─âinuie╚Öti, alta e s─â taci ÔÇô Discre╚Ťia ╚Öi complicitatea nu sunt unul ╚Öi acela╚Öi lucru.

T─âinuire dex online | sinonim

T─âinuire definitie

Intrare: t─âinui
t─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: t─âinuire
t─âinuire substantiv feminin