tăinuire definitie

2 intrări

25 definiții pentru tăinuire

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.
TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.
TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.
TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.
TĂINUÍ, tăinuiesc și tắinui, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. ◊ Fig. Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. ◊ Refl. Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. – Variantă: tăiní (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.
TĂINUÍRE s. f. Acțiunea de a tăinui; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină.
tăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 să tăinuiáscă
tăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíri
tăinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăinuiáscă
tăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíri
TĂINUÍ vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a înnăbuși. (Și-a ~ durerea.)
TĂINUÍ vb. v. ascunde, dosi, flecări, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
TĂINUÍRE s. v. ascundere.
TĂINUÍRE s. v. secret, taină.
A tăinui ≠ a destăinui, a mărturisi
A TĂINUÍ ~iésc tranz. 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + suf. ~ui
TĂINUÍRE ~i f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracțiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinui
tăinuì v. 1. a ascunde, a ținea ascuns: beciul putea să tăinuiască o domniță CR.; 2. a convorbi intim. [V. taină].
tăĭnuĭésc v. tr. (d. taĭnă). Țin ascuns, țin secret: a tăĭnui un furt. V. intr. Tăĭnesc, staŭ „la taĭnă”, la taĭfas intim, vorbesc în secret: tăĭnuind eĭ așa, s’apropiară de sat (NPl. Ceaur, 91).
tăinui vb. v. ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
TĂINUI vb. 1. a ascunde, a masca, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 2. a ascunde, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)
TĂINUIRE s. ascundere, mascare. (~ ignoranței.)
tăinuire s. v. SECRET. TAINĂ.
TĂINUIRE. Subst. Tăinuire, ascundere, dosire (pop. și fam.), pitire (pop.), pitulare (pop.), camuflare, camuflaj, mascare; deghizare (fig.), travestire (fig.); disimulare. Taină, tăinicie (pop.), secret, arcan (livr.); mister, enigmă, rebus (fig.), șaradă (fig.), criptogramă. Criptonim; pseudonim. Clandestinitate (rar), conspirativitate, ilegalitate. Uneltire, intrigă, cabală (fig.), urzeală (fig.); complot, conspirație, conjurație (rar). Asociație secretă. Secret militar; secret de stat. Tainiță, taină (fig.), loc ascuns, ascunzătoare, ascunziș. Tăinuitor. Conspirator, complotist, conjurat (rar); ilegalist. Adj. Tainic, tăinuit; neștiut (de alții), ascuns, ferit, dosit (pop. și fam.), pitit (pop.), pitulat (pop.), camuflat, mascat (fig.), deghizat (fig.), travestit (fig.); disimulat. Secret, strict secret, confidențial. Misterios, enigmatic; criptonim; criptografic. Clandestin, conspirativ, ilegal. Vb. A tăinui, a ascunde, a acoperi, a dosi (pop. și fam.), a piti (pop.), a pitula (pop.), a camufla, a masca (fig.), a deghiza (fig.), a travesti (fig.); a disimula. A ține în secret, a ține sub lacăt (sub cheie), a închide cu șapte lacăte, a păstra un secret (o taină). A se ascunde, a se tăinui (rar), a se dosi (pop. și fam.), a se piti (pop.), a se pitula (pop.), a se feri, a se pune la adăpost, a se adăposti, a sta (a fi, a rămîne) în (la) umbră (întuneric). A unelti, a urzi (fig.), a conspira, a complota. Adv. În (mare) taină, în secret. Pe furiș, în (pe) ascuns, pe pitulate; pe nevăzute, pe nesimțite; cu ascunzișuri. Incognito. V. ilegalitate, împotrivire, răzvrătire.
ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este să tăinuiești, alta e să taci – Discreția și complicitatea nu sunt unul și același lucru.

tăinuire dex

Intrare: tăinui
tăinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tăinuire
tăinuire substantiv feminin