TĂINICÍE, tăinicii, s. f. (Pop.) Taină, secret. – Tainic + suf. -ie.

TĂINICÍE, tăinicii, s. f. (Pop.) Taină, secret. – Tainic + suf. -ie.

TĂINICÍE, tăinicii, s. f. Taină, secret. Măi Nicuță, mai sub seară, Ne-ntîlnim pe vale, iară, Ca să-ți spun o tăinicie Și nimeni să nu mai știe. POP.

tăinicíe (pop.) s. f., art. tăinicía, g.-d. tăinicíei; pl. tăinicíi, art. tăinicíile

tăinicíe s. f., art. tăinicía, g.-d. art. tăinicíei; pl. tăinicíi, art. tăinicíile

TĂINICÍE s. v. secret, taină.

TĂINICÍE f. rar Caracter tainic. /taină + suf. ~ie

tăinicíe, tăinicíi, s.f. (pop.) taină, secret.

tainic a. misterios: cuvinte tainice [Slav. TAĬNIKŬ, inițiat în cele sfinte] ║ m. om de taină: câștigase pe tainicii haremului BĂLC.

tăĭnicíe f. (d. taĭnic. Cp. cu trăĭnicie). Calitatea de a fi taĭnic.

tăinicie s. v. SECRET. TAINĂ.