tăifăsui definitie

8 definiții pentru tăifăsui

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.
TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.
TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.
tăifăsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 să tăifăsuiáscă
tăifăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiáscă
TĂIFĂSUÍ vb. a flecări, (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)
A TĂIFĂSUÍ ~iésc intranz. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui
TĂIFĂSUI vb. (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

tăifăsui dex

Intrare: tăifăsui
tăifăsui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a