Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru t─âietoare

T─éIET├ôR, -O├üRE, t─âietori, -oare, adj., s. f., s. n., s. m. 1. Adj. Care taie; t─âios; ascu╚Ťit. 2. S. f. Plant─â erbacee cu frunze p─âroase de culoare verde ├«nchis ╚Öi cu flori galbene, folosit─â ├«n medicina popular─â pentru tratarea t─âieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bu╚Ötean pe care se taie sau se despic─â lemnele de foc; t─âi╚Ö (2); (├«n trecut) trunchi care servea c─âl─âului pentru decapitarea condamna╚Ťilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocup─â cu t─âierea diferitelor materiale ├«n industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. ÔÇô T─âia + suf. -─âtor.
T─éIET├ôR, -O├üRE, t─âietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; t─âios; ascu╚Ťit. 2. S. f. Plant─â erbacee cu frunze p─âroase de culoare verde ├«nchis ╚Öi cu flori galbene, folosit─â ├«n medicina popular─â pentru oblojirea t─âieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bu╚Ötean pe care se taie sau se despic─â lemnele de foc; t─âi╚Ö (2); (├«n trecut) trunchi care servea c─âl─âului pentru decapitarea condamna╚Ťilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocup─â cu t─âierea diferitelor materiale ├«n industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: t─â-ie-] ÔÇô T─âia + suf. -─âtor.
T─éIETO├üRE, t─âietori, s. f. Numele unei plante erbacee folosit─â la ╚Ťar─â pentru oblojirea r─ânilor cauzate prin t─âiere.
T─éIET├ôR1, t─âietori, s. m. 1. Muncitor care se ocup─â cu t─âierea diferitelor materiale ├«n industrie sau cu sacrificarea animalelor ├«n abator; (determinat prin ┬źde lemne┬╗) muncitor care se ocup─â cu t─âierea lemnelor. Voia s─â dea lovitur─â n─âprasnic─â, a╚Öa cum dau t─âietorii de lemne, c├«nd despic─â butuci. SADOVEANU, O. VII 13. ├Ä╚Öi c├«╚Ötiga p├«inea pentru el ╚Öi pentru nevast─â-sa, ca t─âietor de lemne. CAMIL PETRESCU, O. I 214. Ultimul Porfirogenit se fle╚Öc─âise din ╚Ťinuta m─ârea╚Ť─â ╚Öi ocrotitoare, parc─â ar mai fi trecut o dat─â pe l├«ng─â el t─âietorul de boi ╚Öi vi╚Ťei, s─â-i mai opinteasc─â un cot la lingurea. C. PETRESCU, A. R. 26. 2. (├Änvechit) Omor├«tor, uciga╚Ö. T─âietorul fr├«ncilor, M─âcelarul turcilor. TEODORESCU, P. P. 663.
T─éIET├ôR2, t─âietoare, s. n. Lemn mai gros pe care se taie ╚Öi se despic─â lemnele de foc; bu╚Ötean, buturug─â; (├«n trecut) trunchi care servea c─âl─âului pentru decapitarea condamna╚Ťilor la moarte. Se opri o clip─â, cu toporul pe t─âietor. REBREANU, R. II 62. S─â-╚Öi ascut─â toporul ╚Öi s─â puie t─âietor un bu╚Ötean de stejar destul de tare. DELAVRANCEA, O. II 158. Ei nu aveau nici un lemn la t─âietor. RETEGANUL, P. I 1. ├Än b─ât─âtur─â-l ducea, Pe t─âietor ├«l punea, Cu palo╚Ö ├«l reteza. TEODORESCU, P. P. 548.
T─éIET├ôR3, -O├üRE, t─âietori, -oare, adj. (├Änvechit ╚Öi popular) Care taie; t─âios, ascu╚Ťit. (Atestat ├«n forma t─âitor) Ne-o adus r─âspuns pe soare C─â b─âdi╚Ť-are s─â-nsoare, C-o sabie t─âitoare. ╚śEZ. II 183. ÔÖŽ (Adverbial, neobi╚Önuit) Tran╚Öant, net. [Beldiceanu] se deosebe╚Öte ad├«nc ╚Öi t─âietor de to╚Ťi scriitorii a c─âror poezie este ╚Öi ea dureroas─â ╚Öi trist─â. IONESCU-RION, C. 126. ÔÇô Variant─â: t─âit├│r, -o├íre adj.
T─éIETO├üRE, t─âietori, s. f. Plant─â erbacee cu frunze p─âroase de un verde-├«nchis ╚Öi cu flori galbene, folosit─â ├«n medicina popular─â pentru oblojirea t─âieturilor (Inula hirta). ÔÇô Din t─âia + suf. -(─â)toare.
T─éIET├ôR2, t─âietori, s. m. Muncitor care se ocup─â cu t─âierea diferitelor materiale ├«n industrie sau cu sacrificarea animalelor ├«n abator. ÔÖŽ (├Änv.) Omor├ótor, uciga╚Ö. ÔÇô Din t─âia + suf. -(─â) tor.
T─éIET├ôR3, -O├üRE, t─âietori, -oare, adj. (├Änv.) Care taie; t─âios, ascu╚Ťit. ÔÇô Din t─âia + suf. -(─â)tor.
T─éIET├ôR1, t─âietoare, s. n. Bu╚Ötean pe care se taie sau se despic─â lemnele de foc; (├«n trecut) trunchi care servea c─âl─âului pentru decapitarea condamna╚Ťilor la moarte. ÔÇô Din t─âia + suf. -(─â)tor.
tăietoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tăietórii; pl. tăietóri
tăietór1 (înv., pop.) adj. m., pl. tăietóri; f. sg. și pl. tăietoáre
t─âiet├│r2 (persoan─â) s. m., pl. t─âiet├│ri
tăietór3 (butuc) s. n., pl. tăietoáre
tăietoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tăietórii; pl. tăietóri
tăietór adj. m., (persoană) s. m., pl. tăietóri; f. sg. și pl. tăietoáre
tăietór (butuc) s. n., pl. tăietoáre
TĂIETOÁRE s. (BOT.; Inula hirta) (reg.) floare-galbenă.
T─éIET├ôR adj. v. ascu╚Ťit, t─âios.
TĂIETÓR s. v. butuc.
TĂIETOÁRE ~óri f. Plantă erbacee cu flori galbene și frunze acoperite cu peri moi, folosită pentru tratarea tăieturilor. /v. a tăia
TĂIETÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care taie. /a tăia + suf. ~tor
T─éIET├ôR2 ~o├íre n. 1) Bu╚Ötean pe care se a╚Öaz─â lemnele, pentru a le t─âia sau a le despica. 2) (├«n trecut) Trunchi pe care c─âl─âul decapita condamna╚Ťii la moarte. /a t─âia + suf. ~tor
T─éIET├ôR3 ~i m. Muncitor specializat ├«n opera╚Ťii de t─âiere a lemnelor. ~ de p─âdure. /a t─âia + suf. ~tor
t─âietor m. 1. cel ce taie mai ales lemne; 2. cel ce taie vite sau p─âs─âri la Evrei.
t─â─şet├│r, -o├íre s. Acela care ta─şe: t─â─şetor de lemne. S. f., pl. or─ş. Locu unde se ta─şe vitele (zalhana, abator).
T─éIETOARE s. (BOT.; Inula hirta) (reg.) floare-galben─â.
tăietor adj. v. ASCUȚIT. TĂIOS.
TĂIETOR s. butuc, trunchi, (rar) tăiș, (reg.) tăiuș, (Transilv. și Bucov.) lemnar. (~ de spart lemne.)
t─âiet├│r, t─âietoare, s.n. ÔÇô Butuc pe care se cr─âpau lemnele de foc. ÔÇô Din t─âia (< lat. *talare) + suf. -(─â)tor (DLRM, DEX, MDA).
t─âiet├│r, -oare, s.n. ÔÇô Butuc pe care se cr─âpau lemnele de foc. ÔÇô Din t─âia (< lat. *taliera) + -tor.

T─âietoare dex online | sinonim

T─âietoare definitie

Intrare: t─âietor (adj.)
t─âietor adjectiv substantiv neutru
Intrare: t─âietoare
t─âietoare substantiv feminin
Intrare: t─âietoare
t─âietoare substantiv neutru substantiv feminin