tăier definitie

14 definiții pentru tăier

TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.
TĂIÉR s. n. v. taier.
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăiér s. n.] – Din magh. tányér.
TĂIÉR s. n. v. taier.
TÁIER, taiere, s. n. (Regional; și în forma tăier) Taler, farfurie întinsă, blid, talger, fund. Un tăier de mîncare. SEVASTOS, N. 85. – Variantă: tăiér s. n.
TĂIÉR s. n. v. taier.
TĂIÉR s. n. v. taier.
táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiére
tăiér v. táier
táier/tăiér s. n., pl. táiere/tăiére
TÁIER s. v. abajur, blid, disc, farfurie, platou, strachină, taler, talger, tas.
táĭer, V. taler 2.
2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.
taier s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS.

tăier dex

Intrare: taier
tăier
taier substantiv neutru