tăicuță definitie

12 definiții pentru tăicuță

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.
TĂICÚȚĂ, tăicuți, s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.
TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.
TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.
TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.
TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. Tăicuță, ce-ai făcut...? DUMITRIU, N. 151. Au s-o ducă la tăicuța. STANCU, D. 77. Scoate-mă, tăicuță, și pe mine de aicea. GORJAN, H. IV 113. – Variantă: tăicúț (REBREANU, R. I 157) s. m.
TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță.
TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță.
!tăicúță/tăicúț (pop.) s. m., pl. tăicúți
tăicúță/tăicúț s. m., pl. tăicúți
TĂICÚȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.
TĂICUȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

tăicuță dex

Intrare: tăicuță
tăicuță substantiv masculin
tăicuț substantiv masculin