tăgadnic definitie

6 definiții pentru tăgadnic

TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -e, adj. (Învechit) Care tăgăduiește; mincinos. (Cu pronunțare regională) Copilul fur, tagadnic, de slugi e învățat. NEGRUZZI, S. II 266.
tăgádnic (înv.) adj. m., pl. tăgádnici; f. tăgádnică, pl. tăgádnice
tăgádnic adj. m., pl. tăgádnici; f. sg. tăgádnică, pl. tăgádnice
TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

tăgadnic dex

Intrare: tăgadnic
tăgadnic adjectiv