Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru tăgadnic
TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -e, adj. (Învechit) Care tăgăduiește; mincinos. (Cu pronunțare regională) Copilul fur, tagadnic, de slugi e învățat. NEGRUZZI, S. II 266.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tăgádnic (înv.) adj. m., pl. tăgádnici; f. tăgádnică, pl. tăgádnice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tăgádnic adj. m., pl. tăgádnici; f. sg. tăgádnică, pl. tăgádnice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
Tăgadnic dex online | sinonim
Tăgadnic definitie
Intrare: tăgadnic
tăgadnic adjectiv
