tăgârțare definitie

9 definiții pentru tăgârțare

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeáză
tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză
TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
atăgîrț și -éz, a v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
tăgîrțéz, V. atăgîrț.
tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.

tăgârțare dex

Intrare: tăgârța
tăgârța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tăgârțare
tăgârțare infinitiv lung