9 definiții pentru tăgârțare
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez,
vb. I.
Refl. (
Reg.) A se agăța de cineva. – Din
tăgârță. TĂGÂRȚÁ, tăgârțez,
vb. I.
Refl. (
Reg.) A se agăța de cineva. – Din
tăgârță. TĂGÂRȚÁ, tăgârțez,
vb. I.
Refl. A se agăța de cineva. – Din
tăgârță. tăgârțá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3 tăgârțeáză
tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține. atăgîrț și
-éz, a
-á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și
tăgîrțez. tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE. Tăgârțare dex online | sinonim
Tăgârțare definitie
Intrare: tăgârța
tăgârța verb grupa I conjugarea a II-a