tăgârța definitie

2 intrări

22 definiții pentru tăgârța

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.
TĂGÎ́RȚĂ, tăgîrțe, s. f. Săculeț, traistă. Veneau oameni fel de fel, nu numai din Malu. Unii cu saci în căruțe, alții cu tăgîrțe în spinare. SADOVEANU, M. C. 126. Mai are moșul la tăgîrță încă o sumă bună de felul acestora. ISPIRESCU, U. 126. Fugi din cale cu tăgîrța, Să-mi joc bine pe mîndruța. BIBICESCU, P. P. 221.
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeáză
tăgấrță (reg.) s. f., g.-d. art. tăgấrței; pl. tăgấrțe
tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză
tăgârță s. f., g.-d. art. tăgârței; pl. tăgârțe
TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
TĂGÂRȚĂ s. v. desagă, traistă.
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva).
TĂGÂRȚĂ ~e f. pop. Om mic de statură și îndesat. /<ngr. tagartzika
tăgấrță, tăgấrțe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeț, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
tăgârță f. traistă de drum: tăgârță ruptă te împrumută PANN [Țurc. TAGARDJYK, dăsagă, printr’un intermediar slav].
atăgîrț și -éz, a v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
tăgî́rță f., pl. e (bg. tagárec, d. tagar, geantă de pele, d. turc. tagnar, daghar, a. î., dim. -rcyk; ngr. tagári, geantă de călătorie, dim. tagartsika, -irtsika, tăgîrță. Cp. cu traistă). Cam iron. Traistă, boccea. Moș Tăgîrță, moșneag ridicul.
tăgîrțéz, V. atăgîrț.
tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.
tăgîrță s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ.

tăgârța dex

Intrare: tăgârță
tăgârță substantiv feminin
Intrare: tăgârța
tăgârța verb grupa I conjugarea a II-a