TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec.

TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec.

TĂFÎ́LCĂ, tăfîlci, s. f. Săculeț în care se ține făină, mălai etc.; traistă. Putea să arunce în el cu tăfîlca pe care o ducea la subțioară. SADOVEANU, P. M. 72.

tăfấlcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăfấlcii; pl. tăfấlci

tăfâlcă s. f., g.-d. art. tăfâlcii; pl. tăfâlci

TĂFÂLCĂ s. v. săculeț, săcușor.

tăfîlcă s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.