tăcător definitie

3 definiții pentru tăcător

TĂCĂTÓR adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urî-cios, ursuz.
tăcătór, tăcătoáre, tăcătóri, tăcătoáre, adj. (reg.) 1. tăcut. 2. prefăcut, cu gânduri ascunse; șiret.
tăcător adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ.

tăcător dex

Intrare: tăcător
tăcător