Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru t─âc─âitoare

T─éC─éITO├üRE, t─âc─âitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vr─âbiilor. [Pr.: -c─â-i-] ÔÇô T─âc─âi + suf. -toare.
T─éC─éITO├üRE, t─âc─âitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vr─âbiilor. [Pr.: -c─â-i-] ÔÇô T─âc─âi + suf. -toare.
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.) Lupul-vrăbiilor (v. lup). Numirea tăcăitoare... vine de-acolo pentru că pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul. MARIAN, O. II 78.
tăcăitoáre (reg.) (-că-i-) s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri
tăcăitoáre s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri
T─éC─éITO├üRE ~├│ri f. Pas─âre migratoare insectivor─â cu penaj cenu╚Öiu (pe spate), albicios (pe abdomen) ╚Öi negru (pe aripi, pe coad─â ╚Öi pe p─âr╚Ťile laterale ale capului), cu ciocul scurt, ├«ncovoiat, ╚Öi cu gheare puternice; berbecel; sfr├óncioc; lupul-vr─âbiilor. /a t─âc─âi + suf. ~toare
t─âc─âitoare f. Buc. sfrancioc. [Pas─ârea t─âc─âe ├«ntrÔÇÖuna].

T─âc─âitoare dex online | sinonim

T─âc─âitoare definitie

Intrare: t─âc─âitoare
t─âc─âitoare substantiv feminin