tăcăitoare definitie

7 definiții pentru tăcăitoare

TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare.
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare.
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.) Lupul-vrăbiilor (v. lup). Numirea tăcăitoare... vine de-acolo pentru că pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul. MARIAN, O. II 78.
tăcăitoáre (reg.) (-că-i-) s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri
tăcăitoáre s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri
TĂCĂITOÁRE ~óri f. Pasăre migratoare insectivoră cu penaj cenușiu (pe spate), albicios (pe abdomen) și negru (pe aripi, pe coadă și pe părțile laterale ale capului), cu ciocul scurt, încovoiat, și cu gheare puternice; berbecel; sfrâncioc; lupul-vrăbiilor. /a tăcăi + suf. ~toare
tăcăitoare f. Buc. sfrancioc. [Pasărea tăcăe într’una].

tăcăitoare dex

Intrare: tăcăitoare
tăcăitoare substantiv feminin