tăcăi definitie

16 definiții pentru tăcăi

TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.
TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.
TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac1 + suf. -ăi.
TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.
TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția «tac». Pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul, ca și cînd s-ar lovi două scîndurele. MARIAN, O. II 78.
TICĂÍ1, ticăiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvîcni, a palpita. Parcă mie nu-mi ticăie inima? DUMITRIU, P. F. 12. Dar dacă n-o vrea? întrebă Vitalia cu inima ticăind. STĂNOIU, C. I. 206. 2. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic mașinăriei în funcție; a face tic-tac. Un ceasornic pe un scrin mai ticăia ca o inimă bolnavă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. – Variantă: tîcîí (ISPIRESCU, L. 60) vb. IV.
TÎCÎÍ vb. IV v. ticăi1.
tăcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 să tăcăiáscă
tăcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăcăiáscă
TĂCĂÍ vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.
TÂCÂÍ vb. v. ticăi.
A TĂCĂÍ ~iésc intranz. 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) v. A TICĂI. /tac + suf. ~ăi
tăcăì v. a bate repede, a pulsa: îi tăcăia inima de frică ISP. [V. tac!].
tî́cîĭ, a v. intr. (d. tîc-tîc). Fam. Fac tîc-tîc: a-țĭ tîcîi inima de frică. – Și tícăĭ (Dolj): le ticăĭa la toțĭ inimile (Doina 2-3, 39). V. bîcîĭ.
TĂCĂI vb. 1. a ticăi, a tîcîi. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.)
TÎCÎI vb. a tăcăi, a ticăi. (Ceasul ~.)

tăcăi dex

Intrare: tăcăi
tăcăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
tâcâi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a