tăbluit definitie

2 intrări

12 definiții pentru tăbluit

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.
TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.
TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.
TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.
TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (o casă) cu tablă.
TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă. La debarcaderul acesta aștepta priponit pe mal, în doi țăruși, podul: un pod solid, încăpător... pe patru luntri în coaste tăbluite. GALAN, B. I 46. Ploua mai tare și pornise vîntul... Un zgomot greu, – parcă umbla cineva pe case tăbluite, – alerga prin tîrgușorul amorțit. SADOVEANU, P. 164.
tăbluí (a ~) (tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 să tăbluiáscă
*tăbluít (tă-blu-) s. n.
tăbluí vb. (sil. -blui-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbluiáscă
tăbluít adj. m. (sil. -blu-), pl. tăbluíți; f. sg. tăbluítă; pl. tăbluíte
A TĂBLUÍ ~iésc tranz. (case și alte construcții) A acoperi cu tablă. /tablă + suf. ~ui
tăbluĭésc v. tr. (d. tablă, tinichea). Acoper cu tablă: casă tăbluită.

tăbluit dex

Intrare: tăblui
tăblui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -blui-
Intrare: tăbluit
tăbluit adjectiv
  • silabisire: -blu-