tăblie definitie

10 definiții pentru tăblie

TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.
TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.
TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). Radu Comșa citi pe tăblia albastră a unei străzi un nume care îi spunea ceva. C. PETRESCU, Î. II 179. Îmi scrisără versurile cele de aur pe tăblia cea de aramă, ce stă atîrnată la poarta școlii. GORJAN, H. II 67. 2. Parte a unei lucrări de tîmplărie, fierărie, arhitectură, formată dintr-o bucată de lemn, metal etc. subțire și plană, fixată pe scheletul unei mobile, al unei uși etc. V. panou. Au rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei. GALAN, Z. R. 283. Ieșiră, plecîndu-se, pe ușa cu jumătate din tăblia de fier coborîtă. C. PETRESCU, Î. II 189. O odaie de cristal... cu tăblii de aur. GORJAN, H. I 140.
tăblíe (tă-bli-) s. f., art. tăblía, g.-d. art. tăblíei; pl. tăblíi, art. tăblíile
tăblíe s. f. (sil. -bli-), art. tăblía, g.-d. art. tăblíei; pl. tăblíi, art. tăblíile
TĂBLÍE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)
TĂBLÍE ~i f. 1) Placă cu inscripții; tablă. 2) Panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobilă sau pe tâmplăria de interior. [G.-D. tăbliei; Sil. tă-bli-] /<ngr. távli
tăblie f. tablă de lemn, împodobită și încadrată, de tâmplarie: ușă cu tăblii.
tăblíe f. (ngr. tavlia). Tablă mică de lemn saŭ de alt-ceva: ușă cu tăbliĭ. – Vechĭ tab-, tav-.
TĂBLIE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)

tăblie dex

Intrare: tăblie
tăblie substantiv feminin
  • silabisire: tă-bli-e