tăbliță definitie

9 definiții pentru tăbliță

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.
TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.
TĂBLÍȚĂ, tăblițe și tăbliți, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Plăcuță pe care se gravează sau se scrie. El vine cîteodată aici, lîngă fîntînă, De muza-i drăgălașă condus cu drag de mînă Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel. ALECSANDRI, T. II 199. ◊ Fig. Aspra sărăcie zilnic se însărcinează, Pe tăblițele pierzării să înscrie nume noi. MACEDONSKI, O. I 85. ♦ Placă dreptunghiulară de ardezie înrămată în lemn, pe care scriu cu condei de piatră școlarii începători. Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului. STANCU, D. 295. Unul ține o tăbliță pe care stă scris de o mînă pricepută alfabetul slav. SAHIA, U.R.S.S. 7. 2. (Învechit, la pl.) Caiețel, carnet în care se notează diverse fapte, maxime, versuri. Luai tăblițile, le deschisei, și printre multele versuri și note leșești și rusești, iată ce găsii. NEGRUZZI, S. I 46.
tăblíță (tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăblíței; pl. tăblíțe
tăblíță s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. tăblíței; pl. tăblíțe
TĂBLÍȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători din trecut.)
tăbliță f. 1. tablă mică; 2. tablă subțire: tăblițe de cauciuc, de oțel; 3. placă de scris.
tăblíță și (vechĭ) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. sîrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe ușă era o tăbliță pe care scria ceva. V. abac.
TĂBLIȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători.)

tăbliță dex

Intrare: tăbliță
tăbliță substantiv feminin
  • silabisire: -bli-