tăblăci definitie

5 definiții pentru tăblăci

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.
TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.
TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A trage, a întinde în toate direcțiile pielea scoasă din argăseală, pentru a-i da flexibilitate. (Refl. pas.) După aceea pielea se trage, se tăblăcește cu cotul în lat și în lung. I. IONESCU, M. 699.
tăblăcí (a ~) (tă-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 să tăblăceáscă
tăblăcí vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăblăceáscă

tăblăci dex

Intrare: tăblăci
tăblăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -blă-