TĂBÉICĂ s. v. săculeț, săcușor.

tăbéĭcă și tăbî́ĭcă, V. tăbol.

tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.

tăbeică s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.