TĂBĂRÁȘ, tăbărași, s. m. (Rar) Ostaș care face parte dintr-o tabără. – Tabără + suf. -aș.

TĂBĂRÁȘ, tăbărași, s. m. Ostaș care face parte dintr-o tabără. – Tabără + suf. -aș.

TĂBĂRÁȘ, tăbărași, s. m. (Învechit) Ostaș făcînd parte dintr-o tabără. Și pe cale mi-l pornește Cu o sută de nuntași, Toți aleși din tăbărași. ALECSANDRI, P. P. 176.

tăbăráș (rar) s. m., pl. tăbăráși

tăbăráș s. m., pl. tăbăráși

tăbăraș m. soldat din tabără: nuntași aleși din tăbărași POP.

tăbăráș m. (d. tabără). Rar. Ostaș din tabără.