TĂȘÚLĂ, tășule, s. f. (Reg.) Tașcă. – Et. nec.

TĂȘÚLĂ, tășule, s. f. (Reg.) Tașcă. – Et. nec.

TĂȘÚLĂ, tășuli, s. f. Tecșilă. Las’ să beie, că-i plină tășula și are de unde să plătească. I. CR. III 54.

tășúlă (reg.) s. f., g.-d. art. tășúlei; pl. tășúle

tășúlă s. f., g.-d. art. tășúlei; pl. tășúle

TĂȘÚLĂ s. v. tașcă.

tășulă s. v. TAȘCĂ.