TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.

TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.

tășcúță s. f., g.-d. art. tășcuțéi; pl. tășcúțe

tășcúță s. f., g.-d. art. tășcúței; pl. tășcúțe

TĂȘCÚȚĂ s. tășculiță, (rar) teșcălie.

tășcuța-ciobanului s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.

TĂȘCUȚĂ s. tășculiță, (rar) teșcălie.