târnaț definitie

12 definiții pentru târnaț

TÂRNÁȚ, târnațuri, s. n. (Pop.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). [Pl. și: târnațe] – Din magh. tornác.
TÂRNÁȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác.
TÎRNÁȚ, tîrnațuri, s. n. (Regional) Prispă (uneori închisă cu scînduri ca un cerdac). În unele locuri din Moldova era mai de mult datină de a scoate mortul după îmbrăcare afară pe tîrnaț. MARIAN, Î. 92. Era în tîrnaț (galerie) cu pipa cea lungă. RETEGANUL, P. V. 51. Căsuța micșoară... totdeauna curată, păreții aduceau mult cu albeața omătului; tîrnațul galbăn încingea căsuța. CONTEMPORANUL, VII 481.
!târnáț (pop.) s. n., pl. târnáțuri
târnáț s. n., pl. târnáțe/târnáțuri
TÂRNÁȚ s. v. foișor, prispă.
tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans.
tàrnaț n. Mold. Tr. prispă, balcon. [Ung. TORNÁC, tindă].
tîrnáț n., pl. urĭ și e (ung. tornác, tindă). Trans. Pridvor. Mold. Prispă (pe alocurĭ maĭ înaltă de cît prispa obișnuită).
tîrnaț s. v. FOIȘOR. PRISPĂ.
târnáț, târnațuri, (tărnaț), s.n. – (reg.) Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic, 1986: 74); șatră (ALRRM, 1971: 251). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
târnáț, -uri, -ă, (tărnaț), s.n. – Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic 1986: 74); șatră (ALR 1971: 251). – Magh. tornac „cerdac, prispă”, cf. ucr. tornác (DER).

târnaț dex

Intrare: târnaț
târnaț pl. -e
târnaț pl. -uri