tâlv definitie

11 definiții pentru tâlv

TÂLV, (1) tâlvi, s. m., (2) tâlvuri, s. n. 1. S. m. (Bot.) Tigvă (2). 2. S. n. Fructul tigvei (2), folosit de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.
TÂLV, tâlvi, s. m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.
TÎLV, tîlvuri, s. n. 1. (Bot.) Tigvă. M-am trudit toată primăvara să cresc tîlvuri de scos vinu. STĂNOIU, C. I. 126. 2. Fructul tigvei întrebuințat la scoaterea prin aspirare a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă, avînd forma unei pîlnii cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. V. tigvă, tragă, mîrc. (Fig.) Popa Tomiță Bulbuc răstoarnă în tîlvul gurii a doua cinzeacă de drojdie. STANCU, D. 124.
*tâlv1 (plantă) s. m., pl. tâlvi
tâlv2 (fruct, vas) s. n., pl. tấlvuri
tâlv s. n., pl. tâlvuri
TÂLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tigvă, (reg.) bostănel, catrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânțar, sărăboi, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Ține apa în ~.) 3. (Transilv.) smârc, (Ban., Transilv. și Olt.) trăgulă. (~ pentru tras vinul din butoi.)
tâlv n. Tr. Bot. tidvă. [Origină necunoscută].
tîlv m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca fruct (cp. cu tîlhăriș și cu ngr. túvlon, olană, d. lat. túbulus, dim. d. tubus, tub, din care s’ar fi făcut *tuval, *tîvl, tîlv, pin aluz. la forma tîlvuluĭ. V. tulă). Olt. Tivdă lungă care se întrebuințează ca tragă. V. smîrc.
TÎLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tigvă, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămînțar, sărăboi, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Ține apa în ~.) 3. (Transilv.) smîrc, (Ban., Transilv. și Olt.) trăgulă. (~ pentru tras vinul din butoi.)
TÎLV subst. (= tigvă și culme de munte) 1. Tălv/ul b. (16 B III 189); -ești s. (C Ștef); -escu, C. (T-Jiu). 2. Tălvă, Văsii (Șchei I). 3. + -an: Tălvan (Hur). 4. Tîlvăr act. 5. Tîlvîci s., olt.; Tîlvești (AO IV 108).

tâlv dex

Intrare: tâlv (pl. -i)
tâlv pl. -i substantiv masculin
Intrare: tâlv (pl. -uri)
tâlv pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Tâlv
Tâlv