târzielnic definitie

8 definiții pentru târzielnic

TÂRZIÉLNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Care întârzie; fig. greoi, încet, leneș. [Pr.: -zi-el-] – Târziu + suf. -elnic.
TÂRZIÉLNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Și substantivat) Care întârzie; fig. greoi, încet, leneș. [Pr.: -zi-el-] – Târziu + suf. -elnic.
TÎRZIÉLNIC, -Ă, tîrzielnici, -e, adj. (Rar; și substantivat) Care întîrzie; fig. greoi, leneș, șovăielnic. Am priceput și eu, tîrzielnicul de mine, cum merge șiretenia pricinii. ISPIRESCU, la TDRG.
târziélnic (rar) (-zi-el-) adj. m., pl. târziélnici; f. târziélnică, pl. târziélnice
târziélnic adj. m. (sil. -zi-el-), pl. târziélnici; f. sg. târziélnică, pl. târziélnice
TÂRZIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor.
tîrziélnic, -ă adj. (d. tîrziŭ). Tîrziŭ (la aparițiune, la minte, la vorbă), zăbavnic.
tîrzielnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.

târzielnic dex

Intrare: târzielnic
târzielnic adjectiv
  • silabisire: -zi-el-