TÂRTÍȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, sb. trtica.

TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica.

TÎ́RTIȚĂ, tîrtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). Rațele sălbatice, lișițele, cufundarii... se cufundau, unele cu totul, ca să reapară mult mai departe, în locuri neașteptate, altele numai pe jumătate, cu tîrtița în sus și ciocul pescuind în apă. DUMITRIU, V. L. 120.

tấrtiță s. f., g.-d. art. tấrtiței; pl. tấrtițe

târtíță s. f., g.-d. art. târtíței; pl. târtíțe

TÂRTIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtă, (prin Olt. și Munt.) șelteață. (~ păsării.)

tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea).

TÂRTIȚĂ ~e f. pop. (la păsări) Partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tărtică, sb. trtică

tărtiță f. partea cărnoasă deasupra coadei la păsări. [Serb. TRTIȚA].

tî́rtiță f., pl. e (bg. trŭtica, sîrb. trtica). Coccix (la păsărî́).

TÎRTIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) tîrtă, (prin Olt. și Munt.) șelteață. (~ păsării.)

târtiță, târtițe s. f. (er., vulg.) vulvă; vagin.